David Brati
24-03 2021 09:19
wrote:
Amintiri despre OMUL Mihail PLĂIAȘU - partea II - Pregătirea și realizarea excursiilor de 4 zile și 3 nopți
Luna martie mi-l aduce în minte des, foarte des pe PLĂIAȘU. De ce? Pentru că e luna când puneam în aplicare prima parte din proiectele pe care le concepeam în ianuarie și le implementam în ”Săptămâna altfel”. Nu știu dacă introducerea aceasta e destul de clară pentru a suscita interes...poate cei care au trăit alături de noi momente extraordinare, poate, vor înțelege exact. E vorba de mulțimea (în jur de 45-47) de elevi din clasele a VI-a, a VII-a și a VIII-a care aveau privilegiul de a porni împreună într-o mare excursie de 4 zile 3 nopți.
Pregătirea excursiilor începea în ianuarie. Seri la rând parcurgeam harta României la masa lui din sufragerie. Urmăream drumul cel ”mai drept” pentru ca întregul itinerariu să coste cât mai puțin. Plata transportului o făceam la numărul (MARE) de kilometri pe care îi parcurgeam.
După lungi contradicții și ”certuri” ajungeam la înțelegere. De ce ne ciondăneam? Pentru că își dorea pentru elevii lui să cuprindă cât mai multe obiective istorice, bineînțeles, dar și de altă natură. Își dorea ca grupul excursioniștilor să se îmbogățească cu imagini, istorisiri, locuri, tradiții, oameni. Era absolut fascinant cum, într-un fel, își rememora tinerețea... și cât de frumos vorbea de mentorul său din facultate care i-a insuflat dragostea pentru drumeții, excursii. Spunea mereu că ceea ce văd rămâne mai mult în știința copiilor decât doar ceea ce li se preda teoretic. Dovedea, astfel, o dată și încă o dată și de nenumărate ori că avea știință de principiile pedagogiei, că era un om format pentru a forma. Era un adevărat dascăl, cum rar s-a pomenit, și din păcate din ce în ce mai rar...
Oricum, disputele noastre păleau pe lângă cele pe care le aveam cu copiii legat de cazare și masă. Așa cum spuneam la început, luna martie era grea, grea de tot.
Știam încotro ne îndreptăm, pe unde anume o luăm să fie totul încadrat în orele zilelor, dar...urma deschiderea listelor pentru înscrieri. Vorba lui PLĂIAȘU, primul venit, primul servit.
Cei care au fost alături de noi în acele minunate excursii știu că prețul nu era chiar mic și totuși copiii îl căutau pauză de pauză pentru a aduce banii sau pentru a completa suma adusă în tranșe. Era atât de multă bucurie, competiție, prietenie, dar și invidie pentru cei care apucau loc.
Atingând acest punct doresc ca părinții care citesc aceste rânduri să primească mulțumirile mele pentru că au avut încredere în noi, PLĂIAȘU și Pop, noi, care am avut curajul să fim răspunzători de un număr atât de mare de copii și adolescenți și să le transmit că sunt deosebiți pentru că au făcut sacrificii pentru bucuria copiilor.
Odată lista închisă urma o altă etapă, poate cea mai grea din tot demersul ce aveam să-l realizăm. Contactarea telefonic, email, fax a managerilor de hotel, pensiune, tabere (foste) școlare pentru a asigura cazarea în cele trei nopți. PLĂIAȘU încă credea că pentru un grup atât de mare se pot obține reduceri, că cei cărora le ceream acest serviciu vor fi super încântați...dar de multe ori ne loveam de refuz pe motiv că profitul nu este pe măsura așteptărilor, că, copiii sunt stricători, că fac gălăgie...etc.
Atunci o luam de la început până găseam ceva și frumos și convenabil. Ni s-a întâmplat să fim ținuți în șah chiar până în ultima săptămână...dar, a fost frumos.
Doresc din suflet colegilor tineri să aibă curajul pe care l-am avut noi, să plece cu un autocar plin de elevi la drum pentru patru zile și trei nopți...
Nu vreau să omit și tevatura care se isca atunci când stabileam cu copiii meniul pe care îl serveam dimineața și seara (era inclus în prețul excursiei). Unii voiau dimineața ceai, unii lapte, unii cacao cu lapte. Nu-mi aduc aminte ca din numărul mare de copii să fi avut vreodată parte de unanimitate. Exemplul dat este pentru cei care au fost în excursii și care vor zâmbi nostalgic, pentru părinții acestora și în egală măsură pentru cei (dascăli și părinți) care spun ”ce mare lucru să faci o excursie?”.
Despre conținutul excursiilor îi las pe participanți să-și exprime părerile. Pentru noi, însoțitorii, era liniște și pace abia seara târziu, după ce, cei mai mici adormeau, iar cu cei mari PLĂIAȘU juca cărți (pe pedepse).
Au fost zile și nopți minunate. Pentru fiecare dintre cei care au participat, măcar un singur moment s-a întipărit în minte: râsul în biserici, fuga pe coridoare între o cameră și alta, idile, dezamăgiri, lacrimi, somn cât cuprinde în autocar, vărsături, opriri în peco pentru necesități.....multe, multe
Doresc să se știe: dacă PLĂIAȘU n-ar fi fost MARELE OM pe care vreau să ni-l aducem aminte, toate aceste excursii nu ar fi fost.
David Brati
24-03 2021 09:19
wrote:
Amintiri despre OMUL Mihail PLĂIAȘU - partea II - Pregătirea și realizarea excursiilor de 4 zile și 3 nopți
Luna martie mi-l aduce în minte des, foarte des pe PLĂIAȘU. De ce? Pentru că e luna când puneam în aplicare prima parte din proiectele pe care le concepeam în ianuarie și le implementam în ”Săptămâna altfel”. Nu știu dacă introducerea aceasta e destul de clară pentru a suscita interes...poate cei care au trăit alături de noi momente extraordinare, poate, vor înțelege exact. E vorba de mulțimea (în jur de 45-47) de elevi din clasele a VI-a, a VII-a și a VIII-a care aveau privilegiul de a porni împreună într-o mare excursie de 4 zile 3 nopți.
Pregătirea excursiilor începea în ianuarie. Seri la rând parcurgeam harta României la masa lui din sufragerie. Urmăream drumul cel ”mai drept” pentru ca întregul itinerariu să coste cât mai puțin. Plata transportului o făceam la numărul (MARE) de kilometri pe care îi parcurgeam.
După lungi contradicții și ”certuri” ajungeam la înțelegere. De ce ne ciondăneam? Pentru că își dorea pentru elevii lui să cuprindă cât mai multe obiective istorice, bineînțeles, dar și de altă natură. Își dorea ca grupul excursioniștilor să se îmbogățească cu imagini, istorisiri, locuri, tradiții, oameni. Era absolut fascinant cum, într-un fel, își rememora tinerețea... și cât de frumos vorbea de mentorul său din facultate care i-a insuflat dragostea pentru drumeții, excursii. Spunea mereu că ceea ce văd rămâne mai mult în știința copiilor decât doar ceea ce li se preda teoretic. Dovedea, astfel, o dată și încă o dată și de nenumărate ori că avea știință de principiile pedagogiei, că era un om format pentru a forma. Era un adevărat dascăl, cum rar s-a pomenit, și din păcate din ce în ce mai rar...
Oricum, disputele noastre păleau pe lângă cele pe care le aveam cu copiii legat de cazare și masă. Așa cum spuneam la început, luna martie era grea, grea de tot.
Știam încotro ne îndreptăm, pe unde anume o luăm să fie totul încadrat în orele zilelor, dar...urma deschiderea listelor pentru înscrieri. Vorba lui PLĂIAȘU, primul venit, primul servit.
Cei care au fost alături de noi în acele minunate excursii știu că prețul nu era chiar mic și totuși copiii îl căutau pauză de pauză pentru a aduce banii sau pentru a completa suma adusă în tranșe. Era atât de multă bucurie, competiție, prietenie, dar și invidie pentru cei care apucau loc.
Atingând acest punct doresc ca părinții care citesc aceste rânduri să primească mulțumirile mele pentru că au avut încredere în noi, PLĂIAȘU și Pop, noi, care am avut curajul să fim răspunzători de un număr atât de mare de copii și adolescenți și să le transmit că sunt deosebiți pentru că au făcut sacrificii pentru bucuria copiilor.
Odată lista închisă urma o altă etapă, poate cea mai grea din tot demersul ce aveam să-l realizăm. Contactarea telefonic, email, fax a managerilor de hotel, pensiune, tabere (foste) școlare pentru a asigura cazarea în cele trei nopți. PLĂIAȘU încă credea că pentru un grup atât de mare se pot obține reduceri, că cei cărora le ceream acest serviciu vor fi super încântați...dar de multe ori ne loveam de refuz pe motiv că profitul nu este pe măsura așteptărilor, că, copiii sunt stricători, că fac gălăgie...etc.
Atunci o luam de la început până găseam ceva și frumos și convenabil. Ni s-a întâmplat să fim ținuți în șah chiar până în ultima săptămână...dar, a fost frumos.
Doresc din suflet colegilor tineri să aibă curajul pe care l-am avut noi, să plece cu un autocar plin de elevi la drum pentru patru zile și trei nopți...
Nu vreau să omit și tevatura care se isca atunci când stabileam cu copiii meniul pe care îl serveam dimineața și seara (era inclus în prețul excursiei). Unii voiau dimineața ceai, unii lapte, unii cacao cu lapte. Nu-mi aduc aminte ca din numărul mare de copii să fi avut vreodată parte de unanimitate. Exemplul dat este pentru cei care au fost în excursii și care vor zâmbi nostalgic, pentru părinții acestora și în egală măsură pentru cei (dascăli și părinți) care spun ”ce mare lucru să faci o excursie?”.
Despre conținutul excursiilor îi las pe participanți să-și exprime părerile. Pentru noi, însoțitorii, era liniște și pace abia seara târziu, după ce, cei mai mici adormeau, iar cu cei mari PLĂIAȘU juca cărți (pe pedepse).
Au fost zile și nopți minunate. Pentru fiecare dintre cei care au participat, măcar un singur moment s-a întipărit în minte: râsul în biserici, fuga pe coridoare între o cameră și alta, idile, dezamăgiri, lacrimi, somn cât cuprinde în autocar, vărsături, opriri în peco pentru necesități.....multe, multe
Doresc să se știe: dacă PLĂIAȘU n-ar fi fost MARELE OM pe care vreau să ni-l aducem aminte, toate aceste excursii nu ar fi fost.
