David Brati
01-02 2021 18:41
wrote:
Amintiri despre OMUL Mihail PLĂIAȘU - partea I
(Lansare de carte), „Codlea trecut si prezent”, 2010
A scrie despre OMUL PLĂIAȘU este extraordinar de greu, pentru că doare, pentru că Plăiașu n-ar fi acceptat niciodată să se vorbească despre el ”atât de public”. Și numai folosirea verbului a fi la trecut mi se pare o nedreptate, mi se pare că nu i-am spus tot, că n-am vorbit destul în multele zile și seri petrecute împreună.
Era modest, dar în același timp mândru. Era bun cu oamenii buni, era sarcastic și nu suporta prostia, era un cumul de dascăl, gospodar, iubitor, bun organizator.
Pare greu de crezut, dar era timid. Îmi aduc aminte de momentul când au lansat cartea despre Codlea, el, care nu era codlean, împreună cu d-na prof. M.E. Ei au scotocit în toate arhivele, au stat de vorbă cu oameni, s-au documentat mult, au pus suflet pentru a scrie și a rămâne scris despre Codlea.
Așadar, după tipărirea cărții, a sosit momentul lansării acesteia, eveniment care a avut loc la Librăria Codlea. Îmi aduc aminte cum am făcut cumpărăturile pentru eveniment și-i aud și acum vocea ”cumpărăm să fie mulțumită toată lumea; cum să se bea șampanie din pahare de unică folosință?”; legat de paharele de șampanie, l-am lămurit repede prin calcul matematic, era o investiție prea mare pentru nesustenabilitatea ei.
Plăiașu era focusat pe elita codleană ce avea să vină. Spre dezamăgirea lui au lipsit de la eveniment tocmai persoanele pe care miza și care nu au dat importanța cuvenită momentului și mai ales nu au pus preț pe munca asiduă pe care au prestat-o autorii în a realiza ceea ce au realizat.
La masa festivă de după lansarea cărții, întrunire care a avut loc la Pizza Alex, într-un moment de sinceritate totală, Plăiașu i-a categorisit pe cei ce au lipsit ca fiind invidioși pe realizarea lui și a d-nei M.E.
Era omul care avea răbdare, asculta, vorbea și abia apoi emitea judecăți de valoare despre cei de lângă el. S-a demonstrat de-a lungul timpului că a avut dreptate. N-a împărțit oamenii în buni și răi, fiecăruia i-a găsit latura frumoasă, pentru fiecare a acordat încă o șansă...dar, dacă s-a convins de niște capacități sau incapacități n-a ezitat să etaleze părerea personală prin vorbe și mai ales prin atitudine.
Pentru cei cu capabilități își etala considerația, pentru ceilalți, tratarea cu indiferență.
Am enumerat până acum mai multe caracteristici ale OMULUI Plăiașu, aș fi necinstită cu mine însămi să nu apreciez că acest om a fost un complex de însușiri pozitive, dar avea și părți mai puțin plăcute. Nu vorbea NICIODATĂ despre sufletul său.
Imi aduc aminte cu drag de un alt moment, când deborda de bucurie, ochii lui albaștri străluceau. A venit la școală, mi-a spus că trebuie să vorbim repede, m-am executat și am aflat că cererea pe piață a cărții lor era mai mare decât oferta. Am dezbătut problema pe toate fețele, i-am atras atenția de efortul financiar pe care trebuie să-l facă, dar era așa de mândru că oamenii îi prețuiesc munca, că sunt mulți care au apreciat cartea și autorii, încât a hotărât să mai editeze un număr de volume (2011). Tot atunci, după ”scăderea tensiunii momentului” mi-a adus aminte, pentru că și-a adus aminte de persoanele ”colegi!”, care n-au fost la lansare.
Așadar...avea stări și stări, avea răbufniri, era om între oameni, dar a fost OMUL Plăiașu.
Despre Omul Plăiașu mai sunt multe de spus, despre el, dincolo de profesor, despre el ca OM.
Vom continua împreună să vorbim, să scriem despre el....
Dorina Pop - Prof. Sc. Gen Nr 3
David Brati
01-02 2021 18:41
wrote:
Amintiri despre OMUL Mihail PLĂIAȘU - partea I
(Lansare de carte), „Codlea trecut si prezent”, 2010
A scrie despre OMUL PLĂIAȘU este extraordinar de greu, pentru că doare, pentru că Plăiașu n-ar fi acceptat niciodată să se vorbească despre el ”atât de public”. Și numai folosirea verbului a fi la trecut mi se pare o nedreptate, mi se pare că nu i-am spus tot, că n-am vorbit destul în multele zile și seri petrecute împreună.
Era modest, dar în același timp mândru. Era bun cu oamenii buni, era sarcastic și nu suporta prostia, era un cumul de dascăl, gospodar, iubitor, bun organizator.
Pare greu de crezut, dar era timid. Îmi aduc aminte de momentul când au lansat cartea despre Codlea, el, care nu era codlean, împreună cu d-na prof. M.E. Ei au scotocit în toate arhivele, au stat de vorbă cu oameni, s-au documentat mult, au pus suflet pentru a scrie și a rămâne scris despre Codlea.
Așadar, după tipărirea cărții, a sosit momentul lansării acesteia, eveniment care a avut loc la Librăria Codlea. Îmi aduc aminte cum am făcut cumpărăturile pentru eveniment și-i aud și acum vocea ”cumpărăm să fie mulțumită toată lumea; cum să se bea șampanie din pahare de unică folosință?”; legat de paharele de șampanie, l-am lămurit repede prin calcul matematic, era o investiție prea mare pentru nesustenabilitatea ei.
Plăiașu era focusat pe elita codleană ce avea să vină. Spre dezamăgirea lui au lipsit de la eveniment tocmai persoanele pe care miza și care nu au dat importanța cuvenită momentului și mai ales nu au pus preț pe munca asiduă pe care au prestat-o autorii în a realiza ceea ce au realizat.
La masa festivă de după lansarea cărții, întrunire care a avut loc la Pizza Alex, într-un moment de sinceritate totală, Plăiașu i-a categorisit pe cei ce au lipsit ca fiind invidioși pe realizarea lui și a d-nei M.E.
Era omul care avea răbdare, asculta, vorbea și abia apoi emitea judecăți de valoare despre cei de lângă el. S-a demonstrat de-a lungul timpului că a avut dreptate. N-a împărțit oamenii în buni și răi, fiecăruia i-a găsit latura frumoasă, pentru fiecare a acordat încă o șansă...dar, dacă s-a convins de niște capacități sau incapacități n-a ezitat să etaleze părerea personală prin vorbe și mai ales prin atitudine.
Pentru cei cu capabilități își etala considerația, pentru ceilalți, tratarea cu indiferență.
Am enumerat până acum mai multe caracteristici ale OMULUI Plăiașu, aș fi necinstită cu mine însămi să nu apreciez că acest om a fost un complex de însușiri pozitive, dar avea și părți mai puțin plăcute. Nu vorbea NICIODATĂ despre sufletul său.
Imi aduc aminte cu drag de un alt moment, când deborda de bucurie, ochii lui albaștri străluceau. A venit la școală, mi-a spus că trebuie să vorbim repede, m-am executat și am aflat că cererea pe piață a cărții lor era mai mare decât oferta. Am dezbătut problema pe toate fețele, i-am atras atenția de efortul financiar pe care trebuie să-l facă, dar era așa de mândru că oamenii îi prețuiesc munca, că sunt mulți care au apreciat cartea și autorii, încât a hotărât să mai editeze un număr de volume (2011). Tot atunci, după ”scăderea tensiunii momentului” mi-a adus aminte, pentru că și-a adus aminte de persoanele ”colegi!”, care n-au fost la lansare.
Așadar...avea stări și stări, avea răbufniri, era om între oameni, dar a fost OMUL Plăiașu.
Despre Omul Plăiașu mai sunt multe de spus, despre el, dincolo de profesor, despre el ca OM.
Vom continua împreună să vorbim, să scriem despre el....
Dorina Pop - Prof. Sc. Gen Nr 3
